|
Istoria radioamatorismului câmpulungean, văzută și trăită (I - 22.01.2014)
Radioamatorismul, la fel ca și orice ramură de sport, implică, mai mult sau mai puțin, pasiune și dorință de perfecționare. Unul dintre cei mai experimentați radioamatoriști din Câmpulung Moldovenesc, Mircea Popel, ne-a propus o istorie a acestei ramuri sportive în acest oraș, o aducere aminte a unor perioade mai bune sau mai grele din care se pot observa și crâmpeie de viață a unor oameni cu adevărat pasionați și inimoși. (ADI PÎRGARU)
De multă vreme mă bate gândul să mă apuc de acest proiect care să centralizeze și să arhiveze datele cunoscute, așa cum au fost ele la vremea respectivă, despre practicarea radioamatorismului în ținutul Bucovinei și, în special, în zona Câmpulung Moldovenesc.
Am avut deseori discuții pe această temă cu mai mulți colegi din zona Bucovinei, am adunat în decursul anilor multe documente și date, dar nu am avut niciodată timpul necesar să demarez lucrarea.
În datele culese și adunate nu am descoperit urme ale activității de radioamatorism din perioada interbelică sau după al Doilea Război Mondial. Primele date apar abia prin anii 1970. Poate că au existat încercări de practicare a radioamatorismului și înainte de anii ’70 în acest colț de țară, dar nimeni nu le-a consemnat și astfel au rămas necunoscute.
Rezumând datele strânse, practic istoria radioamatorismului câmpulungean se poate împărți în 4 mari etape: perioada de pionierat (anii 1970-1980), perioada de dezvoltare (anii 1980-1990), perioada de decădere (anii 1990-2000) și perioada de după 2000 până în prezent.
Este foarte greu să vorbești despre acest sport tehnic (unii îl consideră doar un hobby), care implică multe necunoscute pentru un auditoriu nefamiliarizat cu limbajul specific radiocomunicațiilor. De exemplu, puțină lume cunoaște că literele YR, YQ, YP, YO cu care încep indicativele de radioamatori, înseamnă de fapt ROMÂNIA și că sunt prescurtări folosite în identificarea stațiilor în comunicațiile pentru aviație, marină sau radioamatori români. Aceste grupuri de litere sunt alocate de ITU (International Telecommunication Union).
Voi face din start o precizare: activitatea de radioamatorism este permisă doar în baza unui certificat de radioamator și a unei autorizații eliberate de ANCOM în conformitate cu legislația internă și internațională.
Cu toate că am fost pasionat de radio încă din copilărie, de abia prin anii ’70 am luat contact cu radioamatorismul. Un impuls decisiv l-a avut cartea lui Ion Mihail Iosif, „Traficul radioamatorilor”, apărută în Editura „Stadion”, care începea și se sfârșea cu o notă în care se arăta că în fiecare județ există un radioclub unde poți găsi pe cineva care să te îndrume în această activitate.
Într-o zi din vara anului 1973 mi-am luat inima în dinți și am luat Suceava la picior întrebând din 200 în 200 de metri pe trecătorii întâlniți dacă mă pot îndruma spre radioclubul județean. Mulți s-au uitat la mine de parcă întrebam despre marțieni, iar majoritatea îmi răspundeau că nu au auzit despre așa ceva. Când aproape să mă dau bătut, cineva mi-a spus că se află lângă piața centrală a orașului, pe strada Petru Rareș, foarte aproape de autogară.
Așa am ajuns să descopăr sediul radioclubului județean și pe mentorul multor radioamatori români, pe regretatul Dem Dascălu-YO8DD, fost ofițer de transmisiuni cu o experiență deosebită în traficul telegrafic, un reper de bază al radioamatorismului românesc pentru generații întregi.
A fost primul radioamator cunoscut de mine. Am stat de vorbă timp de două ore, i-am povestit despre primul meu receptor „homemade” cu galenă pe care l-am construit în clasa a VII-a, despre generatoarele de ton construite mai târziu, despre pasiunea mea pentru comunicații radio … M-a ascultat cu multă atenție, mi-a zâmbit și apoi mi-a propus să mă înscriu la un curs de formare ca radioamator pentru a deveni radioamator receptor autorizat. La plecare mi-a dăruit multe materiale informative (un ghid al radioamatorului, programe de diplome, scheme de aparate cu lămpi etc.).
Fiind peste mână deplasarea la un curs la Suceava, am dat uitării pentru un timp această dorință de a deveni radioamator.
După câțiva ani, am descoperit că în Câmpulung ar mai exista trei radioamatori de emisie recepție clasa 5 (UUS) și unul clasa 3 (US). Între timp am reușit să-i cunosc, aceștia fiind Krzyzanovski Zeno – YO8ALQ, Tcaciuc Gheorghe – YO8AJZ, Șuhane Cătălin – YO8BNO și Buliga Constantin – YO8BDH. Ultimul reușise să ia și examenul de telegrafie, așa că avea indicativ de clasa a treia – US.
Cu toate acestea, Câmpulungul Bucovinei era o pată neagră pe harta radioamatorismului, întrucât niciunul dintre ei nu avea aparatură de emisie, indicativele fiind doar pe hârtie. Autoritățile de la aceea vreme nu prea încurajau acest sport, iar activitatea de radioamatorism era în vizorul securității statului.
În anul 1975, un grup de pasionați de radio de la fosta întreprindere IPEG (actual Geomold), dar și din oraș, am început să ne întâlnim săptămânal și să ascultam QTC-ul (emisiunea săptămânală de știri) transmisă de Federația Română de Radioamatorism. Ascultam emisiunea pe un aparat de radio modificat de noi și ne antrenam la recepția și transmiterea semnalelor telegrafice cu ajutorul câtorva manipulatoare telegrafice scoase cu greutate de la casările de la PTTR.
Sufletul grupului era Ioan Pascu, un inginer care mai târziu a fost detașat la IPEG Argeș. La aceste întâlniri participau Mircea Popel, Niculae Tabără, Liviu Spoială, Florin Apostolescu, Dan Palamaru, Cristian Răiescu, Mihai Pașcovici și mulți alții care între timp au renunțat.
Un pas important în apariția și dezvoltarea radioamatorismului în zona Câmpulung a fost realizat în anul 1977, când la IPEG Suceava a luat ființă în cadrul serviciului mecanizare un departament de comunicații radio-emisie profesional care să asigure legătura cu secțiile și șantierele întreprinderii. Directorul de la acea vreme, ing. Viorel Posa, era foarte deschis spre noul sistem de comunicații așa că s-au cumpărat de la IEMI București câteva zeci de stații radio-emisie model RTF-1MF(S) de tip fix, mobile și portabile. Rețeaua de comunicații radio a fost proiectată și implementată de către ing. Simion Cezar și Mircea Popel. S-au instalat stații la sediile din Câmpulung, Broșteni, V. Dornei, Iacobeni, Fălticeni, Fundul Moldovei, Comănești, pe șantierele de la Delnița 1 și 2, Colacu, Colibița, Călimani, precum și pe câteva zeci de mașini de teren și Dacii de serviciu.
Pe vârful Rarău, la cota 1650 m, lângă stația de radio-televiziune, s-a instalat un retranslator care făcea posibilă legătura între toate stațiile din rețea cu sediul principal sau între ele. La centrala telefonică de la sediul IPEG s-a proiectat și montat un dispozitiv care permitea trecerea convorbirii din rețeaua radio în rețeaua telefonică și invers, astfel încât directorul întreprinderii putea discuta cu cei de la București, de la minister, chiar dacă era în mișcare cu mașina.
Interesul pentru comunicațiile radio a crescut foarte mult atât în Câmpulung Moldovenesc, cât și în localitățile în care erau montate asemenea stații radio.
IPEG-ul fiind o unitate economică cu peste 4500 de angajați avea și o activitate sportivă bine dezvoltată. Astfel, în anul 1978 am înființat și autorizat un radioclub de recepție în cadrul Asociației Sportive „Explorări” de la această unitate. Acest radioclub de recepție a avut indicativul YO8-545/SV și în jurul lui a început să se dezvolte toată activitatea colectivă sportivă radio din Câmpulung Moldovenesc.
Istoria radioamatorismului câmpulungean (II - 29.01.2014)
În anul 1979 o parte dintre membrii radioclubului din Câmpulung Moldovenesc dau examen la Suceava pentru obținerea certificatului de radioamator, dar majoritatea pică examenul de telegrafie care era atunci obligatoriu pentru a lucra în US. După examen, doar Nicolae Tabără solicită autorizația de emisie clasa 5-UUS și primește indicativul YO8CJY. Din diverse motive, ceilalți au renunțat pentru moment să fructifice rezultatele acestui examen, majoritatea dorind de fapt să activeze în domeniul US și nu în UUS.
În acest timp, activitatea sportivă ia avânt la A.S. Explorări a IPEG, secțiile de fotbal, popice, schi, șah, deltaplan, dar și de radioamatorism, prinzând contur și dezvoltându-se pentru că aveau susținere financiară, precum și resurse umane deosebite. Activitatea de radioamatorism se organizează ca secție sportivă sub denumirea de A.S. Explorări – Radio având ca președinte pe subsemnatul și ca secretar pe Florin Apostolescu. Între timp, rețeaua radio profesională de la IPEG a căpătat o importanță foarte mare și ca urmare s-a dezvoltat continuu. Cum la intervale de 6 luni se impunea organizarea de examene pentru operatori radio în rețeaua profesională, s-au făcut toate demersurile pentru organizarea unui examen și pentru radioamatori, aceasta având în vedere că testul se susținea cu aceeași comisie de la D.R.Tv Iași.
În 19-20 noiembrie 1983, A.S. Explorări – Radio a reușit să organizeze o sesiune extraordinară de examen pentru radioamatori la Câmpulung Moldovenesc. Au participat candidați din Câmpulung, Vatra Dornei, Rădăuți, Gura Humorului, Suceava, dar și din județul Botoșani. Unii dădeau examen pentru prima oara, alții dădeau pentru trecerea la o clasă superioară de emisie.
Din partea autorităților de la acea vreme – MTTc, Direcția Generală a Poștelor și Telecomunicațiilor, Direcția de Radio și Televiziune Iași –, a participat o comisie formată din ing. Dumitru Mihai, ing. Frunzzeti Dan și Oprea Hanellore.
Rezultatul examenului a venit în ianuarie 1984. Procentul de promovabilitate a fost de 80%, majoritatea candidaților primind râvnitul certificat de radioamator pentru US. Pe atunci examenele erau mult mai dificile, iar foarte mulți picau la proba de telegrafie care era obligatorie pentru cei ce doreau să lucreze în unde scurte.
În 1984 a avut loc o reorganizare la nivelul ministerului, astfel că, pentru prima oară în istoria radioamatorismului, indicativele de radioamatori nu s-au mai alocat centralizat de la minister, ci s-au acordat de cele 4 direcții teritoriale, respectiv București, Iași, Cluj și Timișoara. Ca urmare, majoritatea celor ce au obținut certificatele de radioamator au optat să aștepte eliberarea autorizațiilor de către D.R.Tv Iași, fapt care s-a petrecut abia în februarie 1985.
Singurul care a dorit să obțină imediat autorizația de emisie doar pentru clasa a V-a a fost Vladimir Istrate, care va primi indicativul YO8DGV. Ceilalți au așteptat să solicite autorizațiile de emisie pentru clasa a III-a. Așa se face că Mircea Popel, subsemnatul, a primit indicativul YO8RAA, cu autorizația nr. I/00001/85A, deci autorizația cu numărul unu din istoria acestei instituții. Acest lucru m-a marcat și obligat în același timp să port cu cinste indicativul primit, să fiu demn de încrederea arătată de această instituție cu care colaboram pe plan profesional în cadrul rețelei radio de la IPEG Suceava, dar, mai nou, și ca hobby, primind acest frumos indicativ de radioamator. Țin să cred că mi-am ținut promisiunea de a nu-i dezamăgi pe cei ce mi-au acordat încrederea lor.
Peste ani de zile, un cârcotaș local (orice pădure are și uscături), ajuns cu totul întâmplător în rândul radioamatorilor, avea să se exprime în eter că „noi, în Câmpulung, avem radioamatori profesioniști”. Nu știu câtă obidă era în vorbele lui, dar eu m-am bucurat și mă bucur că în cazul meu, dar nu numai al meu, profesia și hobby-ul au fost aceleași. A fost un avantaj neprețuit că cele două s-au contopit. Fără acest lucru sunt convins că municipiul Câmpulung ar fi fost poate și astăzi o pată neagră pe harta radioamatorismului național și internațional. Se pare că soarta mi-a hărăzit să fiu “omul potrivit, la locul potrivit și la timpul potrivit”, după cum a afirmat secretarul federației Vasile Ciobaniță – YO3APG la unul din simpozioane.
În anii ’80, în Câmpulung, la Casa Pionierilor, exista un club de radioamatori-receptori cu indicativul de YO8-536/SV sub îndrumarea lui Constantin Buliga, dar în realitate el era axat doar pe ramura de RGA pentru copii și nu pe cea de comunicații US sau UUS. Acesta, cu ajutorul subsemnatului și a lui Niculai Tabără au pus bazele concursului județean de RGA (vânătoare de vulpi), ce poartă denumirea de „Cupa Bucovinei”, concurs care după 1990 s-a transformat în concurs cu participare internațională. Anul acesta, concursul se va desfășura la Câmpulung, în perioada 30 mai – 1 iunie, în colaborare cu cei de la CSTA Suceava.
Tot în această perioadă, cu totul întâmplător, am intrat în posesia documentației transceiverului de concepție românească, A-412A, transceiver care a contribuit foarte mult la dezvoltarea radioamatorismului românesc. Am trecut imediat la proiectarea și construcția lui în cadrul laboratorului radio de la IPEG Suceava, unde îmi desfășuram activitatea profesională. Concomitent, am dat schemele și lui Nicolae Tabără, cu care în acea perioadă eram coleg de birou, pentru a construi și el acest aparat. El a modificat un pic cablajele și a înghesuit toată lucrarea pe un șasiu de stație profesională, un Morse 2 cu lămpi de proveniență poloneză, găsită prin magaziile IPEG. Câteva luni mai târziu, s-a definitivat și la Casa Pionierilor o asemenea stație de radio-emisie. (Mircea Poprl – YO8RAA) – (va urma)
Istoria radioamatorismului câmpulungean (III - 06.02.2014)
La începutul anului 1985, când au venit indicativele de la Direcția de Radio și Televiziune Iași, radioamatorii câmpulungeni aveau deja aparatura de radio-emisie gata pregătită și testată, așa că s-a putut trece direct la traficul radio propriu-zis.
Noi, cei din Câmpulung, Mircea Popel, Costică Buliga și Niculae Tabără, mai lucrasem în eter în unde scurte de la radioclubul din Gura Humorului, dar era pentru prima oară când puteam „ieși” în eter cu indicative și aparatura proprie fără a face ceea ce se numea „piraterie radio”. Astfel, la începutul anului 1985, din Câmpulung se aud în eter primele indicative radio. Acestea au fost YO8RAA, YO8CJY, YO8BDH și indicativele de club YO8KZA și YO8KOR.
Perioada 1985-1990 a fost perioada cea mai propice pentru radioamatorismul câmpulungean. Se înființează cele două radiocluburi de emisie: YO8KZA, în cadrul A.S. Explorări condus de YO8RAA și cel de la Casa Pionierilor – YO8KOR condus de YO8BDH secundat de YO8RAA și YO8CJY. Cu ajutorul IPEG s-a reușit amenajarea bazei de concurs de pe vârful Rarău și cea din poligonul militar Hurghiș. Atunci a început o strânsă colaborare cu cei de la radioclubul județean Suceava: YO8ER, YO8AZQ, YO8BAV, YO8BDU, YO8BDV, precum și cu cei de la Universitatea „Ștefan cel Mare”, cu profesorul Milan Crasi – YO8BDW și Ghiță Simioniuc –YO8RDU care activau la radioclubul universitar YO8KGU.
Lucrând în marile concursuri interne și internaționale din locația de pe vârful Rarău, județul Suceava a ajuns în fruntea clasamentelor. Colaborare foarte bună am avut și cu radioamatorii din Rădăuți, V. Dornei, Fălticeni și Gura Humorului. Prin cooptarea lui YO8RAA – Mircea Popel ca membru în C.O.E.F.S Câmpulung se va face un lobby puternic la nivelul conducerii orășenești și a instituțiilor din județ.
La începutul anului 1987, YO8RAA obține legitimarea ca instructor sportiv în ramura radioamatorism. Astfel, se reușește ca radioclubul YO8KZA al A.S. Explorări, să primească în august 1987 un sediu pe str. Molidului nr. 2A, bloc PA-2, de unde se va muta în februarie 1989 pe strada 23 August nr. 26c bloc turn, etaj 9, ap. 36, unde va rămâne până în 1996.
Cu ocazia inaugurării oficiale a sediului radioclubului s-a organizat în 28 februarie 1988 un minisimpozion și o expoziție cu lucrări ale radioamatorilor câmpulungeni. Activitatea a fost însoțită de demonstrații de legături radio în telegrafie, fonie, dar și în moduri de lucru digitale, unde cei invitați au putut vedea pentru prima oară cum se poate opera o stație radio cu ajutorul unui calculator HC-85, mândria IT-ului românesc la acea dată. Au fost invitați membri de vază ai instituțiilor și întreprinderilor câmpulungene, conducerea radioclubului județean, conducerea C.O.E.F.S și A.S. Explorări, precum și invitați de onoare de la Direcția de Radio și TV Iași. Din partea presei a fost prezent și ziaristul Dumitru Miron de la ziarul „Zori noi”, care a și scris un articol cu titlul „RADIOAMATORISM – YO8KZA, YO8RAA și YO8CJY TRANSMIT”.
O colaborare excelentă în acele vremuri a fost și cu gărzile patriotice și ofițerul Stelian Hrab, unde s-a format un pluton de transmisioniști al cărui nucleu era format din radioamatori. Cu ajutorul lor și al conducerii IPEG, sala de la gărzile patriotice a fost dotată cu un generator de CW profesional cu 24 de posturi și 24 de pupitre dotate cu manipulatoare telegrafice și căști radio.
S-au organizat cursuri de radioamatori în vederea pregătirii unui nou examen, s-a angajat ca instructor sportiv pentru învățarea telegrafiei pe Coca Pavlic – YO8BAV de la Suceava, unul dintre cei mai buni zece telegrafiști ai țării. Costul deplasării și al cursurilor a fost suportat de YO8RAA din bugetul propriu. Alți lectori la curs au fost Mircea Popel, Dinu Butnaru și Niculae Tabără.
În 18 decembrie 1987, A.S. Explorări-Radio a organizat iarăși un examen pentru radioamatorii care au terminat cursurile la radioclubul YO8KZA, dar și pentru ceilalți din județ. În afară de Câmpulung au fost înscriși candidați din Suceava, Rădăuți, Gura Humorului, Vama, Sadova, Breaza, Frasin și Vicov.
Comisia de la DRTv – Iași a fost formată din ing. Dumitru Mihai, Oprea Hanellore, iar la telegrafie se dădea examen cu Constantin Cucu – YO8AJG a cărui deviza era „prietenia-i prietenie, iar meseria-i meserie”. În general puțini treceau examenul de telegrafie cu dumnealui. A fost un examen greu, dar totuși majoritatea au reușit să-l treacă.
Au apărut noi indicative în eter cum ar fi YO8RKK – Florin Apostolescu, YO8RGR – Nicu Ursachi, YO8RER – Valeriu Bucșă sau Virgil Șveduneac – YO8RAL. YO8RKK își începe traficul în eter cu un miniemițător cu două benzi, TS2B construit de YO8RAA după o revistă ungurească, iar YO8RER – Valeriu și-a cumpărat un transceiver UW3DI de construcție rusească, stație foarte răspândită printre radioamatorii români la acea vreme.
Cu toate că activitatea de bază a radioclubului YO8KZA era axată pe trafic radio, se formează și o puternică echipă de RGA care va cuceri multe trofee județene și naționale, mai ales la Campionatul Național de RGA de la Sărata Monteoru din 1989 sau la Campionatul Național de RGA de la Câmpulung din 1990, unul din cei mai buni sportivi la aceasta ramură fiind Nicu Ursachi – YO8RGR.
În 1987 stația clubului YO8KZA devine vicecampioană internațională la echipe juniori în concursul YODX – HF. Radioamatorul YO8RAA a obținut clasificarea sportivă „clasa 1-a”. Radioclubul a reușit cu ajutorul IPEG să preia de la MFA o linie AMUR-2 de la aeroportul militar Boboc și un R-250M de la Statul Major al Trupelor de Transmisiuni București. YO8KZA și YO8RAA își tipăresc QSL-uri proprii pentru confirmarea legăturilor radio. Se cuvin mulțumiri pentru profesor Dominte Nistor – directorul tipografiei sucevene în 1988 care ne-a ajutat. (QSL = carte de confirmare a unei legături radio între radioamatori)
Radioamatorii YO8RAA și YO8RKK au participat la Simpozionul și Campionatul Național de Creație Tehnică de la Constanța în 1988 și de la Slănic Moldova în 1989 unde au câștigat mai multe locuri fruntașe, dar și o medalie de bronz.
În 1988, în urma vizitei făcute la sediul radioclubului YO8KZA, de Iosif Paulazzo-YO3JP (secretarul FRR), radioclubul câmpulungean a fost declarat ca fiind între primele 5 din țară ca dotare și organizare, ocazie cu care atât radioclubul, dar și conducerea A.S. Explorări-Armata/Radio primesc câte o diplomă de onoare.
De-a lungul timpului, pragul radioclubului câmpulungean YO8KZA a fost trecut de multe nume mari ale activității radioamatorismului național. Radioamatorii câmpulungeni au avut ocazia să cunoască o parte din „titanii” radioamatorismului românesc, radioamatori despre care până atunci citeau doar prin cărți, prin reviste sau auzeau la emisiunile transmise săptămânal de federație. La Câmpulung Moldovenesc au fost Constantin Bălan – YO8BAM din Iași, Radu Bratu – YO4HW din Constanța, Dan Zălaru – YO6EZ din Brașov, Vasile Ciobăniță – YO3APG (secretar federal 1989-2012), Gheorghe Rusnac –YO9FE din Călărași, Gheorghe Pantelimon – YO2BBB din Deva, Joska Paulazzo – YO3JP (secretar federal 1965-1988), Protopopescu Ion – YO8FR din Botoșani, Ailincăi Constantin – YO8MI din Bacău, Adrian Sinitaru – YO3APJ din București, Raul Vasilescu – YO3LX din București, Csik Vasile – YO5AY din Baia Mare, Iosif Remete – YO2CJ din Petroșani și mulți alții pe care îmi cer scuze că nu i-am enumerat.
În perioada 1985-1990 a existat o colaborare foarte bună între secțiile sportive de la A.S. Explorări și între cei ce conduceau asociația. Îmi amintesc cu plăcere de Doru Sologiuc, Dan Lucaci, Petru Tomuță, Cornel Moga, Cornel Lupescu și alții.
Trebuie să amintesc aici și să fac precizarea că un mare merit pentru succesele obținute de A.S. Explorări a revenit și conducerii IPEG, directorilor Viorel Posa, Dumitru Bălan, Ioan Mureșan, Petre Iotovici, inginerilor Niculae Vranău, Cezar Simion, Gavril Chirodea și alții care au sprijinit și ajutat mișcarea sportivă a orașului.
(MIRCEA POPEL – YO8RAA)
Istoria radioamatorismului câmpulungean (IV)
Anul 1990, anul de râscruce al românilor, a adus schimbări majore în întreaga activitate socială, politică și economică a României. Bineînțeles că nici activitatea sportivă, individuală sau de masă, nu a fost ferită de aceste schimbări, unele benefice, altele dimpotrivă.
Poate că în entuziasmul revoluționar al acelor zile, multe schimbări au trecut fără a fi prea vizibile, dar cu scurgerea timpului a trebuit să ne adaptăm noilor condiții, să ținem cont de noile realități, să ne adaptăm din mers sau să găsim noi forme de organizare sportivă.
În vidul legislativ dintre 22 decembrie 1989 și 20 mai 1990 când toate structurile de stat și de partid au fost desființate, practic federațiile sportive au rămas în aer, inclusiv și fostul C.N.E.F.S. care îngloba toată mișcarea sportivă românească a fost printre structurile abolite.
Dupa alegerile din 20 mai 1990, mișcarea sportivă la nivel național s-a reorganizat în Ministerul Sportului și Tineretului. Toată lumea a sperat că vin vremuri mai bune pentru sport dar timpul a demonstrat că speranțele noastre au fost deșarte. De peste 24 de ani, precum o minge de fotbal, sportul este pasat de la un minister la altul sau pe la diverse agenții care apar și dispar la fiecare cădere sau instalare de guvern. În teritoriu situația este și mai dezastruoasă, numărul celor dispuși să facă mecenat la nivel local pentru sport find aproape de zero. Încet încet cluburile locale sportive au intrat în declin iar multe dintre ele au dispărut.
Asociația Sportivă Explorări a avut și ea un destin asemănător: a intrat pe panta declinului începând cu 1990, declin care a ținut până în 1992-1993 când practic asociația s-a autodesființat. Noii directori de la S.C. GEOMOLD (fostul IPEG), nu mai erau dispuși să investească în mișcarea sportivă, nici în cea a întreprinderii și nici în cea orașănească. Așa se face că un oraș care se mândrea cu o mișcare sportivă deosebită, care era dotat cu vilă și cantină pentru sportivi, două terenuri de fotbal, pistă de atletism, tribună modernizată, instalație electronică de afișaj, instalație de sonorizare, pistă de atletism, teren de tenis, teren de handbal, popicărie, radioclub orășenesc, patinoar, pârtie de schi, etc. a ajuns ca în câțiva ani să piardă totul, nimeni nefiind interesat să participe la conservarea acestor bunuri.
 CERTIFICAT-60 de ani de radioamatorism organizat în România
Cei de la secția radio am fost un pic mai vigilenți și ne-am adaptat imediat la noile condiții. Radioclubul nefiind un mare consumator de fonduri ca cei de la fotbal, popice sau deltaplan, ne-a fost mult mai ușor să ne adaptăm la noua situație.
Presimțind că unitatea economică GEOMOLD (fosta IPEG), nu va mai sprijini activitatea sportivă, membrii radioclubului YO8KZA și simpatizanți ai radioamatorismului se întrunesc în ședință, la data de 19 ianuarie 1990, și hotărăsc înființarea unei asociații obștești (încă nu apăruse termenul de ONG), care să reprezinte interesele radioamatorilor din Bucovina. Se votează ca asociația să poarte numele de “LIGA RADIOAMATORILOR CÂMPULUNGENI” și se alege un comitet de conducere format din 7 membri care este însărcinat cu elaborarea statutului, a regulamentului și cu înscrierea asociației la tribunal.
În Comitetul de conducere au fost aleși: Mircea Popel-YO8RAA ca președinte; Vranău Neculai ca vicepreședinte; Prodan Ioan ca secretar; Morosan Valeria ca responsabil financiar și Apostolescu Florin - YO8RKK, Istrate Vladimir - YO8DGV și Bucșă Valeriu - YO8RER ca membri cu alte sarcini.
Comitetul de conducere a ales un birou permanent format din 3 persoane: Popel Mircea, Vranău Neculai și Prodan Ioan care au trecut imediat la demararea înființării organizației.
Se hotărăște ca radioclubul YO8KZA să fie preluat de această asociație. Se întocmesc toate actele necesare și, în baza Decretului-Lege Nr. 8 din 31 decembrie 1989, a Decretului Nr. 31/1954 și a Legii Nr. 21/1924, în data de 28 februarie 1990 se obține Hotărârea judecătorească Nr. 15/28.02.1990 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc care atestă apariția asociației “LIGA RADIOAMATORILOR CÂMPULUNGENI”, această organizație fiind de fapt prima organizație democratică atestată oficial, a radioamatorilor români de după 1989.
 EXTRAS din hotărârea de înființare a asociației LIGA RADIOAMATORILOR CÂMPULUNGENI (LRC).
Asociația se află înscrisă la Ministerul Justiției în Registrul Național ONG ca persoană juridic fără scop patrimonial, la pozitia 59164, cu numărul 709/A/1990
La începutul anului 1990 în Câmpulung existau deja două stații de club autorizate: YO8KZA care aparținea de Liga Radioamatorilor Câmpulungeni (LRC) și YO8KOR care funcționa pe lângă Clubul Copiilor. Ca stații individuale erau atestate următoarele indicative: YO8AJZ, YO8ALQ, YO8BDH, YO8BNO, YO8CJY, YO8CKR, YO8DGU, YO8DGV, YO8RAA, YO8RER, YO8RGR, YO8RKK, precum și un număr de persoane care aveau certificatul de radioamator dar nu solicitaseră eliberarea indicativelor de emisie. Câmpulungul era deja un punct “fierbinte” pe harta radioamatorismului, undele radio ale radioamatorilor câmpulungeni intersectându-se zilnic în eter cu ale altor radioamatori români și străini.
O altă sarcină grea în 1990 pentru radioamatorii radioclubului YO8KZA care aparține de Liga radioamatorilor Câmpulungeni a fost pregătirea etapei de calificare a Campionatului republican de RGA, ediția 14-16 iunie 1990 de la Câmpulung Moldovenesc.
În afară de pregătirea echipei proprii, radioamatorii câmpulungenii am avut și sarcina organizatorică de a pregăti logistica de emisie necesară concursului, pregătirea și amenajarea locurilor de concurs (unul de bază și două de rezervă), să asigurăm materiale, hărți, pliante, cazare, masă, transport la locul de concurs și retur, mini-simpozion, toate astea pentru un număr de aproximativ 160 de persoane (concurenți, arbitri, conducători de lot, invitați, antrenori, etc).
Dintre cele trei locuri pregătite pentru concurs (zona Trei Movile - Sadova, zona Pârâul Deia - Tomnatec și zona Izvorul Alb - Poiana Sihăstriei) fost aleasă zona Izvorul Alb - Poiana Sihăstriei pentru etapa de US și zona Paraul Deia - Tomnatec pentru etapa de UUS.
Deplasarea între locul de cazare (hotel Zimbru), și locurile de concurs a fost asigurată cu autocarul echipei de fotbal al A.S.Explorari, un microbuz și trei mașini de teren ARO închiriate de la S.C. GEOMOLD. Ședințele de lucru ale arbitrilor și a conducătorilor de lot precum și mini-simpozionul au avut loc la sediul Radioclubului YO8KZA iar festivitatea de premiere în parcarea hotelului Zimbru.
În calitate de gazde am reușit să asigurăm o organizare excelentă dar desfașurarea concursului pe parcursul celor trei zile a fost umbrită totuși de evenimentele din Bucuresti și Valea Jiului, mare parte dintre participanți fiind din aceste locuri și erau ingrijorați de soarta familiilor de la care nu aveau vești (încă nu apăruse telefonul mobil).
VA URMA (Licentiat in drept, Mircea Popel -YO8RAA)
|
