Liliecii din regiunea temperată (Palearctică) sunt mamifere heterotermice, din
această cauză iarna, datorită condiţiilor vitrege, intră în hibernare. Deoarece liliecilor le
lipseşte capacitatea de a construi adăposturi sunt obligaţi să utilizeze adăposturi naturale
(scorburi de copaci, peşteri) şi artificiale (în construcţiile făcute de oameni, galerii de
mină, sub poduri). Din cauza diferenţei de temperatură de la un anotimp la altul şi mai
ales din cauza disponibilităţii hranei (liliecii din Europa sunt insectivori) sunt nevoiţi să
se deplaseze de la un adăpost la altul, de la adăposturile de vară la cele de iarnă.
Adăpostul principal care a fost monitorizat pe Rarău este Peştera Liliecilor,
aceasta a fost declarată rezervaţie ştiinţifică (nr. aviz CMN: Cj 229/23.12.2003), are o
suprafaţă de 6 hectare şi se află pe teritoriul judeţului Suceava.
Peştera Liliecilor a fost monitorizată pentru prima dată în anii .60 când aici a fost
găsită o colonie de hibernare de ~7000 de exemplare de Myotis myotis şi Myotis blythii,
ocazional Pipistrellus pipistrellus, Vespretilio murinus şi Myotis mystacinus (Valenciuc
N. Şi Ion I. 1965). Acum colonia de hibernare numără cca. 2000 de exemplare.
În vara anului 2004 s-a descoperit în peşteră şi o colonie de vară formată de 120
de exemplare, aparţinând speciilor menţionate anterior (APLR).
În paralel cu monitorizarea peşterii, începând cu anul 2002, au fost monitorizate şi
o serie de galerii de mină ce adăpostesc colonii de hibernare (8 specii).