Abstract: Forme de relief endogen carstic si pseudocarstic din judetul Suceava
This paper is a short review for endocarst and pseudocarst from Suceava county

     Prezentul material reprezintã o succintã sintezã a explorãrilor Clubului de Speologie "Bucovina" din Suceava, în cei peste 21 ani de activitate, o inventariere actualizatã a formelor si complexelor carstice si pseudocarstice din judetul Suceava, cu scurte descrieri ale localizãrii si caracteristicilor lor.
     De la început trebuie remarcate câteva aspecte :
- în literatura de specialitate se considerã pesterã orice cavitate naturalã cu dezvoltare de minimum 5m (în unele tãri limita a fost împinsã spre 3m!), dar existã si specialisti care considerã cã golurile de mici dimensiuni ar trebui diferentiate fatã de pesterile propriu-zise si denumite grote;
- trebuie diferentiate în raport cu pesterile, de asemeni, golurile cu o dezvoltare verticalã numite avenuri;
- înainte de 1983 în judetul Suceava erau cunoscute mai putin de 20 de cavitãti naturale; în prezent numãrul acestora ridicându-se la aproximativ 70;
- majoritatea cavitãtilor explorate pânã în acest moment, au fost cartate, hãrtile fiind depuse la Cadastrul Pesterilor din România
- pentru aproximativ jumãtate dintre pesterile cercetate nu s-a realizat încã localizarea exactã prin coordonatele lor rectangulare, cu un GPS;
- datoritã dimensiunilor mici cât si absentei unor formatiuni spectaculoase, nici o cavitate din judetul Suceava nu se preteazã la amenajare turisticã;
- este putin probabil ca numãrul cavitãtilor descoperite sã mai creascã semnificativ în perioada urmãtoare, iar cercetarea complexã (geologicã, geomorfologicã, biologicã, etc.), a celor deja semnale, nu este nici pe departe terminatã.

     Pentru evidenta pesterilor din România se foloseste un sistem zecimal de codificare a bazinelor hidrografice în care se situeazã formele respective. În cazul judetului Suceava codurile bazinelor în care se gãsesc forme cantonate în calcare sunt:
- 1027 - bazinul Bistritei Aurii, versantul drept;
- 1030 - bazinul Bistritei Aurii, versantul stâng;
- 1031 - bazinul Tibãu;
- 1032 - bazinul Cârlibaba;
- 1034 - bazinul Putna Mare;
- 1035 - bazinul Superior al Moldovei;
- 1050 - bazinul Mijlociu al Moldovei, între Pojorâta si Vama;
- 1055 - bazinul Chiril.

     În afarã de golurile subterane care sunt situate în formatiuni carbonatice (calcare, calcare dolomitice), unele pesteri se dezvoltã în formatiuni grezoase si leossoide.
     Din punct de vedere genetic unele se leagã de procese chimice de dizolvare si precipitare, deci se încadreazã în categoria formelor carstice propriu-zise, în timp ce geneza altora este mai ales de structurã tectonicã, trebuind considerate, prin urmare forme pseudocarstice. Pentru câteva dintre ele se pot lua în continuare si geneza mixtã.
În continuare vom prezenta zonele si principalele forme endogene carstice si pseudocarstice.

     În muntii Rodnei, în zona Inãut, se gãsesc 3 pesteri semnalate de cãtre "Expeditiile Cutezãtorii", înainte de 1980, pesteri pe care nu am reusit încã sã le localizãm. Apartin bazinului 1027.
     Bazinul 1030 contine, în cadastrul pesterilor, o înregistrare eronatã: pestera Bãnãriei. Este vorba de fapt pestera Hotilor, care desi se aflã pe muntele Bãnãriei, este pe versantul sãu dinspre valea Tibãului.
     Bazinul 1031 - pârâul Tibãu, contine un numãr de aproximativ 20 pesteri. Cea mai renumitã este pestera Hotilor (aproximativ 47 m lungime si -29 m denivelare), iar cea mai mare este pestera nr. 5 de pe Lelici, cu peste 200 metri lungime. Este o zonã carsticã tipicã, cu doline, ponoare, izvoare carstice, etc., care încã nu si-a dezvãluit încã toate secretele.
     Bazinul 1032 - pârâul cuprinde aproximativ 10 pesteri de mici dimensiuni, formate în jurul platoului Pletea de Cârlibaba, zonã adiacentã cu Pletea de Tibãu.
     Aceste douã ultime bazine au format subiectul lucrãrilor de licentã elaborate de cãtre Carmen Mazilu si Monica Exner, studente de la Facultatea de Istorie si Geografie a Universitãtii "Stefan cel Mare" Suceava. Cu aceastã ocazie, formele exo si endo carstice au fost pozitionate pe hartã cu ajutorul GPS-ului si au fost recartate cu un grad superior de precizie, fatã de cartãrile din anii '80. Sunt singurele zone din judet care au beneficiat de asemenea mãsurãtori
     Bazinul 1034 - pârâul Putna Mare. Zona cu pesteri se gãseste între satele Valea Putnei si Pojorâta, la 6 km în amonte de ultimul. Dintre cele 4 cavitãti, cea mai mare este pestera nr. 2, de la Piatra Albastrã, de aproximativ 120 m dezvoltare.
Bazinul Moldovei este împãrtit în portiunea amonte de Pojorâta si din aval.
     Bazinul 1035. În amonte întâlnim pesteri în zona Lucina, zonã cercetatã pentru putin timp de cãtre Clubul "Atlas" din Suceava (1991). Au fost semnalate 3 pesteri, din care una de aproximativ 400 metri lungime, cu galerii în general scunde si având un curs de apã permanent. În continuare, în zona localitãtii Breaza, pe malul drept al Moldovei se gãsesc douã pesteri de mici dimensiuni, dezvoltate în calcare; pe versantul stâng al Moldovei, pe … afluent, se gãsesc mai multe cavitãti în gresie, din care un aven cu o denivelare apreciatã la 40 m (nu a fost explorat ci numai sondat).
     Bazinul 1050. Chiar la limita din aval, adicã la Pojorâta, în zona Adam si Eva, au fost semnalate 2 cavitãti, dintre care un aven de peste 16m denivelare.
     De zona aval se considerã cã apartin mare parte din pesterile din muntii Rarãu: peste 30. De remarcat cã marea majoritatea pesterilor din aceastã zonã sunt de genezã tectonicã. În acest caz, limita dupã care o cavitate este consideratã pesterã a fost ridicatã la valori cuprinse între 15 si 25 metri conditia principalã fiind aceea ca sã existe "senzatia" de pesterã (nu este suficient ca un bolovan de 25 m sã se sprijine pe altii ci este necesar ca în interiorul cavitãtii sã fie necesarã o sursã de luminã artificialã). Desi cercetãrile continuã, totusi, pânã în acest moment, cea mai importantã pesterã de aici, atât ca lungime, cât si ca valoare stiintificã, este Pestera Liliecilor (Borta Îngrãditã). La sfârsitul anului 2004, a apãrut hotãrârea de guvern nr. 2151/30 noiembrie 2004, prin care aceastã pesterã este declaratã rezervatie stiintificã, atât pentru colonia de lilieci care hiberneazã aici (peste 2000 exemplare de Myotis myotis si Myotis blythi, specii de importantã europeanã) cât si pentru geneza ei.
     Tot de muntii Rarãu (versantul sudic) apartin si o serie de pesteri de mici dimensiuni, dar care, hidrologic, apartin bazinului pârâului Chiril, afluent al Bistritei (bazinul 1055).

     Pe lângã pesterile în calcare, în judetul Suceava se mai gãsesc unele zone cu pesteri, grote si avene în gresii si loess. Pentru acestea, sistemul de clasificare zecimal este diferit, având o structura mai complicatã, pe care nu ne propunem sã o descriem aici. În cele ce urmeazã vom aminti numai zonele de interes.
     Astfel, mergând în continuarea pârâului Deia (Câmpulung), în zona Tomnatec, se gãsesc 3 avene, cantonate în gresii dure, silicioase ("gresia de Prisaca") dintre care cel mai mare are 25 metri denivelare.
     Urmãtoarea zonã este a comunei Frasin, unde existã 3 cavitãti în gresie, dintre care avenul aflat chiar în spatele taberei Bucsoaia pe stânga Moldovei) are 73 m denivelare, fiind cel mai mare din tarã, în gresie.
     La limita geograficã dintre comuna Sucevita si orasul Solca, se gãsesc Pietrele Muierii, formatiune geologicã ce adãposteste 3 grote în gresie, de mici dimensiuni.
     În zona comunei Moldovita, pe pârâul Demãcusa, se gãsesc o serie de avene, din care cel mai mare are 56 metri, cantonate tot în gresii.
     Ultima zonã cu pesteri este chiar resedinta judetului. În apropierea râului Suceava, pe cornisa versantului drept, chiar deasupra haldei de gunoaie a orasului, au fost semnalate 3 pesteri (cea mai mare a avut 22m lungime dar în prezent mãsoarã 12m, a doua ca lungime în România), cantonate în roci loessoide.

Concluzii
     Desi, de peste 20 ani, Clubul nostru a fãcut cercetãri în judetul Suceava, totusi o mare parte din zonele de interes speologic nu au fost cercetate în totalitate. Printre cauze au fost lipsa de timp, bani, echipamente specifice, cunostinte, etc. Se poate presupune cã terenul rezervã încã multe surprize.

Bibliografie
Bleahu M. (1974),"Morfologia Carsticã", vol. I, Edit. Stiintificã, Bucuresti.
Done A. (1991), "Cavitãti din zona Valea Putnei", Cercetãri Speologice Bucovinene, Suceava.
Exner Monica (2002), "Pseudocarst în Lunca Sucevei", EcoCarst nr.3, Periodic al Societãtii Române de Speologie si Carstologie, Bucuresti.
Exner Monica (2004), "Endocarstul din bazinul pârâului Tibãu", lucrare de licentã, Facultatea de Istorie si Geografie a Universitãtii "Stefan cel Mare", Suceava.
Exner Monica (2004), "Notã preliminarã privind pestera nr.5 de pe Lelici", EcoCarst nr.4, Periodic al Societãtii Române de Speologie si Carstologie, Bucuresti.
Goran C. (1982), "Catalogul Sistematic al Pesterilor din România", Institutul de Speologie "Emil Racovitã", FRTA-CCSS, Bucuresti.
Livescu Veronica (1972), "Pestera Liliecilor din masivul Rarãu", St. si com. de ocrotirea naturii, vol II, Cons.jud. de îndrumare pentru ocrotirea naturii, Suceava.
Mazilu Carmen (2003), "Exocarstul din zona pârâului Cîrlibaba", lucrare de licentã, Facultatea de Istorie si Geografie a Universitãtii "Stefan cel Mare", Suceava.
Tudose D. (1972), "Masivul Rarãu", St. si com. de ocrotirea naturii, vol II, Cons.jud. de îndrumare pentru ocrotirea naturii, Suceava.
Valenciuc N. si Tatiana Done (2001), "Liliecii între Mit si Adevãr", Edit. Musatinii, Suceava.
Vasilie Carmen (2002), "Rezervtii carstice din Msivul Rarãu", EcoCarst nr.3, Periodic al Societãtii Române de Speologie si Carstologie, Bucuresti.